Jorge Luis Borges-Poezii-cartea no 9


Astazi trisez. E luni, noros, cu amenintare de ploaie si greva. Am facut ardei umpluti cu carne pentru copii si cu soia pentru mine, asa ca nu ma simt in stare sa disec, nici macar superficial si subiectiv, un roman. De fapt nu ma simt in stare sa disec nimic. Tocmai de aceea, poezie.

REGRETUL LUI HERACLIT

Eu, care am fost atatia oameni, n-am fost niciodata

Cel in bratele caruia se topea Matilde Urbach.

Poezia nu trebuie disecata, trebuie inghitita pe nerasuflate, stare cu stare. Daca esti in stare. Fiindca poezia cere stare. Nu continui sa ma mir ca in ziua de azi mai sunt oameni care scriu poezie.

COMPLICELE

Ei ma rastignesc iar eu trebuie sa fiu crucea si cuiele.

Ei imi intind potirul, iar eu trebuie sa fiu cucuta.

Ei ma insala, iar eu trebuie sa fiu minciuna.

Ei ma arunca in flacari iar eu trebuie sa fiu iadul.

Trebuie sa aduc prinos de recunostinta,laude fiecarei clipe.

Hrana mea e alcatuita din toate lucrurile.

Ponderea exacta a universului, smerenia, bucuria.

Trebuie sa justific tot ce ma raneste.

N-are importanta fericirea ori nefericirea mea.

Sint poetul.

Nu stiu voi, cand,  cum si de ce v-ati intalnit cu poezia. Eu una nu am avut organ pentru ea. Ma scoteau din minti poeziile din manualul de romana. In contextul acelor manuale din anii 80 pina si Eminescu parea netalentat si obtuz. Nu stiu de ce. Acum il citesc cu placere. Hai ca iar am luat-o pe la Chitila. Revin. Si cum eram eu asa in scoala si mi-era lene sa fac mate si n-aveam chef sa citesc (m-am apucat de citit serios printr-a opta spre disperarea isterica a familiei mele ardelenesti, altminteri linistita…) m-am gandit ca facultatea pentru care trebuie sa inveti cel mai putin, e facultatea de teatru.

Actorii la acea dat erau niste boieri. Erau serviti cu precadere, luati peste rand, serviti prin “spate” cu salam de Sibiu si portocale, marfa de contrabanda 🙂 ii saluta cu respect toata urbea… Daca te intalneai pe strada cu Fiscuteanu sau Cornel Popescu simteai ca ai si ce povesti nepotilor. Asa ca am decis ca teatru este ceea ce vreau sa fac. Munca putina, respect mult. Pe vremea aceea banii nu contau decat prea putin. Asa ca da-i si cauta poezii. Asa l-am descoperit pe Nichita, Marin Sorescu, Doinas, Blandiana. Aveam 2 discuri de vinil in care Pino Caramitru recita din Eminescu, Bacovia , Sorescu si  Ovidiu Iuliu Moldovan, al carui repertoriu era axat mai mult pe Eminescu. Caramitru putea fi si jucaus, Ovidiu, nu, la el mereu era o reverberatie grava, a la Calboreanu. Sunt din nou la Chitila, stiu.

LIMITE

Exista un rand din Verlaine pe care nu mi-l voi ami aminti.

Exista o strada apropiata pe care pasii mei nu vor mai trece.

Exista o oglinda care m-a vazut pentru ultima oara.

Exista o usa pe care am inchis-o pina la sfarsitul lumii.

Intre toate cartile bibliotecii mele (le vad)

Exista unele pe care nu le voi mai deschide niciodata.

In vara aceasta voi implini cincizeci de ani;

Moartea ma mistuie necontenit.

Ce am invata eu din perioada de pregatire pentru actorie a fost ca poezia nu se explica. Nici macar nu se intelege liniar, intr-o succesiune logica de la un cuvant la altul. Si cred ca nimic nu-i poate dauna mai mult poeziei decat disecarea critica. Cand ii aud cu “aici poetul a vrut sa…” imi vine sa ma plantez in cap. Poetul vrea sa spuna pentru fiecre altceva. Si o poezie citita, recitita sau recitata de 1001 de ori, va fi de 1001 de ori alta. Indiferent daca o citeste, reciteste sau recita aceeasi persoana.  Poezia fie e vie, fie nu e. Deloc.

Asa ca n-am sa-l asasinez aici pe Borghes. Doar vi-l var sub nas, sa-l amusinati in felul vostru, cand aveti chef, de cate ori aveti chef.  Simt nevoia doar sa spun ca-l iubesc! Mi-ar fi placut sa fiu una din multe femei carora le-a dedicat poezii si car vor ramen in eternitate cu un nume al muzei poetului Borges. Dar frumusetea mea nu a inspirat pe nimeni, cu exceptia colegului meu de banca din clasa a treia, timid si vag retardat, pentru care inspiratia se manifesta printr-un tras de par iar licenta poetica era un compas in picior.

Editia mea de Poezii de Borges e cea scoasa de Polirom in 2005, in conditii grafice de exceptie, cu lucrari minunate semnate de Tudor Patrascu

Advertisements

2 Comments (+add yours?)

  1. Zorin Diaconescu
    May 17, 2010 @ 15:43:19

    discursul poetic m-a fascinat din primul an de facultate; l-am trădat, mai întâi pentru critică, apoi pentru proză… un prieten spune că dacă nu are timp să scrie un poem, scrie un roman; nu ştiu dacă are dreptate, uneori cred că da

    Reply

    • testoasadeserviciu
      May 17, 2010 @ 16:47:47

      Daca nu are timp pentru un poem, scrie un roman…foarte frumos! O s-o tin minte. Multumesc!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: