Postasul lui Neruda-Antonio Skarmenta-cartea no 4


Astazi este luni si pe deasupra 10 mai, ziua regalitatii, asa ca ma voi stradui sa propun o carte care sa corespunda acestor doua criterii. Dupa cum bine stim cu totii, traim intr-o lume guvernata de angoasa zilei de luni fiindca traim intr-o lume in care oamenii nu fac decat rareori ce vor. Ne bucuram doua zile pe saptamna si strangem din dinti cinci. Cunosc si eu cateva fericite exceptii care nu fac decat sa intareasca aceasta regula.

Asa ca azi va propun un regal. “Postasul lui Neruda” de Antonio Skarmenta. Romanul a fost ecranizat de doua ori, a doua oara a primit un Oscar pentru cel mai bun film strain. Dar sa nu va puna sarpele sa vedeti inainte filmul. Cartea, cartea, cartea. Inainte de toate, cartea. Dar inainte de film si inainte de carte si inainte de orice, autorul. Iata ce spune.

“Noapte de noapte, visurile mele de a deveni scriitor agonizau  in birourile jilave ale redactiei.(…) in zilele in care isi are originea aceasta istorie, care asa cum isi vor da seama virtualii mei cititori, incepe cu entuziasm si se sfraseste sub efectul unei profunde depresii (…) trebuia sa tulbur pacea in care poetul Pablo Neruda vietuia pe malul marii, si luindu-i o serie de interviuri, sa fac, pentru depravatii cititori ai fituicii noastre, descrierea a ceva ce , in cuvintele directorului ar fi fost “geografia erotica a poetului” . Pe bune si pe limba noastra, trebuia sa il determin sa vorbeasca in modul cel mai grafic posibil despre femeile pe care le avusese”. Acum imi dau seama ca inaintea filmului si inaintea cartii si inaintea autorului ar fi trebuit sa vorbesc despre Neruda, dar lui am sa-i dedic intr-o buna zi un articol intreg.

Ce legatura exista intre postasul Mario Jimenez aspirant poet si aspirant la rolul de prieten al poetului, va las sa ghiciti. Cert e ca Antonio Skarmenta numai detectiv erotic nu e in cartea asta. Ne construieste o prietenie intre doua lumi. Si parca ne povesteste ca in fiecare postas se ascunde un poet care viseaza la vestile pe care le duce si la impactul lor. Si in fiecare poet e si un mic postas care are niste vesti de dat. Doar ca unul merge pe jos sau cu bicicleta iar celalalt calare pe un gand, cuvant, metafora.

“-Ca o corbie tremurand pe vorbele mele.

-Stii ce ai facut , Mario?

-Ce?

-O metafora.

-Da n-are nicio noima, ca mi-a iesit din intamplare, chiar asa.

-Toate imaginile sunt intamplatoare, fiule..”

In carticica mititica gasesti teme pentru un an de meditatie intensa. Daca e sau nu bine ca artistul sa fie angajat, daca iubirea e cea care genereaza poezia sau merge si invers, daca e bine sa intri in discutii cu postasii aspiranti la titlul de poeti si care pe deasupra mai sunt si indragostiti, fara speranta! asa cum le sade bine poetilor, fie ei si postasi. Totul cu mult umor si rafinata ironie

” Mario a hoinarit o saptamna inghitindu-si metaforele. Beatriz ba era inchisa in odaia ei, ba iesea la cumparaturi sau la plimbare pina la stanci cu ghiarele mamei prinse de brat”.

Cateva capitole mai incolo, iata si replica mamei cu ghiare:

“-Biata mea Beatriz e moarta dupa postasul asta. Un barbat al carui unic capital sunt micozele  dintre degetele picioarelor cu care alearga de colo colo. Dar daca picioarele-i mustesc de microbi, gura ii e proaspata ca salata si incalcita ca o alga. Si cel mai rau, Don Pablo, e ca metaforele cu care vrea sa-mi corupa fata, le-a copiat fara nicio rusine din cartile domniei voastre”

Acest Mario acuzat de micoze si metafore ilicite devine un partner foarte bun de vorbe si vin  pentru poetul Neruda retras pe insula, macinat de cancer si de asteptarea de a sti daca ia sau nu Premiul Nobel.

Peste ei insa se rastoarna istoria, asemnea carului cu prosti in Caracal si cat ai zice “postas” metaforele dispar si iubirea tace si chiar marea pare sa devina mai retinuta.

Habar n-am daca am reusit sa va starnesc interesul sau patesc cu voi cum am patit cu un foarte bun prieten caruia i-am recomandat-o cu caldura si el mi-a inapoiat-o cu raceala….Adevarul e ca nicio carte nu e pentru oricine ci e pentru cineva anume, la un moment dat!

Cartea a aparut la Rao in 2004

2 Comments (+add yours?)

  1. Zorin Diaconescu
    May 10, 2010 @ 13:56:47

    dimpotrivă văd în poştaş un aducător de nou – urmaş al lui Hermes – deci o profesie compatibilă cu poezia

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: