Acest artciol mi-a fost sugerat de un articol din ziar care scria despre un biet elev ostracizat de colegii lui ultra religiosi fiindca bietul de el era ateu! Haideti sa fim seriosi. Am doi copii, unul la liceul si unul la general, n-am auzit de asa ceva pe nicaieri…pe pustanii din ziua de azi ii doare de ipad, ipod, ipfone si alte i-uri din astea nu de i-ul din ora de religie ….
Jocul la extreme e intotdeauna periculos, obositor si te determina de cele mai multe ori sa uiti regulile si sa transformi jocul in razboi. Tema religioasa nu face exceptie. Aurita cale de mijloc este minunata dar lipseste cu desavarsire.
Ii intalnim pe cei care injura biserica si pe habotnici. Mai ales de cand cu Catedrala Mantuirii Neamului s-au pornit toate urgiile si inversunarile posibile. Dar nu despre catedrala vreau sa vorbim…ci despre ce anume ne sustine noua in viata asta opinia.
Cei care injura biserica sunt cei care n-au pasit in ea. Cei care o cunosc de la televizor si din ziare. Mai exact din inghiontirile de la hramurile mari unde se aduc moaste celebre si unde oameni grav bolnavi si batrani inspaimantati de gandul mortii se inghesuiesc sa prinda o unda de speranta …sau din articolele despre preoti care au calcat stramb, unde niste jurnalisti obositi si de multe ori prost platiti incearca sa umple niste ziare care nu prea se mai vand cu ceva ce ar putea atrage publicul. Un preot care bate, injura sau trage orgii sexuale e un subiect fiindca ne bucura sa vedem ca si ei gresesc fiindca asta ne face noua greselile mai mici. Daca un preot face asta ce sa mai spunem de noi? Sa-i dam inainte cu furtul, inselatul, minciuna si tot restul…Apoi cei care inghitit aceste produse media pe nedigerate se apuca sa urle impotriva celor care merg la biserica pe care-i acuza cu nonsalanta ca biserica le-a spalat creierul. Pampam! ironic, nu-i asa?
In tabara opusa avem toate maicutele batrane cu briul de lana care respecta sec un ritual di care nu pricep nimic, dar absolut nimic si te afurisesc imediat daca nu faci corect fiecare pas in biserica sau daca nu purcezi la facut metanii absolut regulamentar. Dar care la o adica nu se sfiesc sa scoata din superstitie cate un chilotel, sutien sau alt obiect intim si sa-l frece de icoane in speranta ca ceva bun se va intampla cuiva drag sau din contra ca cineva care cred ei ca le-a gresit va fi aspru pedepsit. Crestini care nu se sfiesc nici sa dea sapte sau noua acatiste la sapte sau noua biserici doar ca sa li se implineasca cine stie ce dorinta, de parca Dumnezeu sta sa faca socoteli. Crestini care il pun pe preot sa faca cine stie ce gimnastica cu sarituri peste batiste doar pentru ca…Sunt multe supersitii. Si unde-i superstitie e clar ca nu-i credinta…
Ziceam ca vorbim despre ce ne sustine noua opinia. Ei bine, cred ca si extremistii din prima categorie si babutele superstitioase din a doua se intalnesc in plin flagrant de opinie nemotivata. Prima categorie pentru ca sunt niste papusi la cheremul mediei iar a doua fiindca joaca un rol pe care nu-l inteleg dar pe care il predau cu vehementa celor din jur. Si sincer cred ca ambele categorii sunt la fel de nocive.
Acum cred ca ar trebui sa definesc si aurita cale de mijloc. Ei bine, nu o fac. Nu de alta, dar cred ca nu e una singura, ci una pentru fiecare. Important este sa faci primul pas restul drumului curge de la sine. Iar primul pas sa fie facut cu luciditate si sinceritate. Sa pleci de la curiozitatea si de la intrebarile tale si sa nu iei niciodata raspunsurile altcuiva.
Si am sa inchei cu o vorba de-a Sf Velimirovici despre care am scris acum cateva zile. Zice asa ” Daca fugi de Dumnezeu El nu va alerga dupa tine dar te va astepta”. Dar poate ca nu e bine sa asteptam prea mult si sa abuzam de rabdarea lui dumnezeiasca…
Catedrala Mantuirii Sinelui nu e nici costisitoare si nici nu depinde de vremuri asa ca ii invit pe toti si pe cei care injura si pe cei care proslavesc in gol sa puna o temelie la ea. Si sa inceapa eventual cu piatra din capul unghiului. …
)…
