Sufletul meu este al rusilor. Si al sud-americanilor. Doua natii pline de vibratie pe care insa o varsa afara in mod diferit. Rusii cu sunet de violoncel,grav, jos… sud americanii, cu chitara.Accent, pauza… Mai bine de atat n-o pot spune. Nu eu.
Astazi voi vorbi despre rusi. Cineva destept spunea ca drama poporului rus este ca nu poate asimila si nu poate fi asimilat.Eu cred ca drama poporului rus este ca nu isi poate asimila nici propriile valori. Sau asta sa fie drama oricarui popor?
Nu cred ca l-am asimilat pe Dostoiveski sau pe Cehov. Dar stiu sigur ca ceva din ei, a ramas in mine, doar ca e probabil nevoie de un rus ca sa recunoasca asta. De altfel un rus a si recunoscut-o in prima carte pe care am scris-o! Pentru mine povestirile lui Cehov stau pe acelasi raft cu Biblia si asta nu fiindca n-am unde altundeva sa le pun. Toata natura umana e in cartile lui Cehov. Poate fiindca era medic si vedea in om carnea, electricitatea, circuitele. Vedea sforile din spatele omului.Alea de care trebuie sa tragi ca sa ai un anumit raspuns… Dar asta nu i se tragea de la faptul ca e medic ci de la faptul ca vedea in om nevoia de vindecare. Vedea ca fiecare dintre noi strigam dupa iubire. Si sotia lui Olga a strigat dupa iubire pe care i-a servit-o bunul lui prieten, Stanislavski. Olga era actrita, Stanislavski era regizor, si Cehov era scriitorul lor. Scria pentru nevasta lui si amantul ei. Nu era prost, avea umor. Umorul acela care se inoada cu lacrimi in barba. A plecat in Insula Sahalin ca sa vada cum traiesc adevaratii puscariasi. Criminalii, hotii si curvele de care lumea se dezice. Asemenea lui Iisus, Cehov a vrut sa-i cunoasca. Poate ca de fapt dorea sa scape de inchisoarea de acasa, dorea sa scape de toate lucrurile pe care le vedea si le intelegea si pe care nu le putea pune decat in piele lui, in povestirile lui. Uitati-va pe harta sa vedeti ce drum e de la Moscova sua Sankt Petersburg la Sahalin si imaginati-vi-l strabatut cu postalionul……Piesele lui numite comedii sunt puse pe scena si devin drame plicticoase. De ce? El le-a spus comedii, daca din comedii ajung dramatice inseamna ca regizorii n-au intels, e ca atunci cand spui un banc a carui poanta iti scapa…Cat umor exista in replica patetica a Natasei ” Port doliul vietii mele” , ce ce nu vedem umorul in replica unui olog care ne spune ca viata e frumoasa si merita traita? De ce nu radem de noi ca ne amanam mereu viata pentru un “la Moscova! La Moscova!” care nu va veni niciodata…de ce nu radem de triunghiuri amoroase si minciuni sin inselatorii…de ce nu ne dam un pas inapoi ca sa ne vedem asa cum suntem…si sa o facem cu iubire, asa cum a facut-o Cehov. Cehov nu-i un cinic, detasarea lui nu e rece, e un om care a iubit oameni. El nu facea troc. Daca Olga vroia sa traisca cu Stanislavski, Cehov nu putea decat sa le ofere o piesa foarte buna care sa-i puna pe amandoi in valoare. De Olga nu mai stie nici…Pe Stanislavski il mai intalnim in scolile de teatru dar Cehov…Cehov va ramane sa-i tina de urat si utimului om….
Glumesc. Am sa fac unul de autori, dar chiar si asa e greu. 
