Sotii nu-si asuma casatoriile.Vezi divorturile.
Profesorii nu-si asuma procesul de invatamant.Vezi rezultatele la BAC. Vezi tonele de meditatii.
Parintii nu-si asuma copiii. Vezi “nu stiu ce sa ma mai fac cu el”, “alta generatie”, “nu pot sa-l ridic de la calculator”.
Primariile nu-si asuma sectoarele, orasele. Vezi problema cainilor vagabonzi pasati de colo dincolo. Vezi strazi varza. Vezi parcari inexistente.
Politicienii nu-si asuma politica. Vezi vreunul care o face?
Tinerii nu-si asuma batranii. Vezi cum ne plingem ca suntem o tara de asistati.
Oamenii sanatosi nu-si asuma bolnavii.
Nu ne asumama instoria. Ceea ce e bun uitam, ceea ce e rau, negam. Ne bucuram de rest, adica de nimic. Ingropam sub betoane toate descoperirile arheologice.
Nu ne asumam relieful. Vrem sa-l facem praf cu cianuri.
Nu ne asumam limba. Nu o invatam, nu o respectam.
Nu ne asumam nimic. Dar vrem sa ne fie bine. Cum poti sa traiesti binele fara sa-ti asumi raul, numai poporul roman poate sti.
PS Eu nu-mi asum diacriticele acestui articol si dau vina pe tastaura ca s-a blocat pe aia englezeasca. Deci sunt suta la suta romanca.
Încerc să îmi asum responsabilitatea de a mai posta ceva pe blog în seara asta. Dar, e o problemă, nu-i al meu netul, e furat. Sunt român
Posteaza. Nu iti asuma apriori responsabilitatea
posteaza si vezi ce se intampla! Succes!
Sincer îmi place la nebunie articolul. O sinteză grozavă a situației în care poporului român se scaldă de sute de ani. Felicitări!
Multumesc!Incerc si eu sa inteleg ce se intampla…