Poetul are pantalonii
Patati cu ulei
De la depanat idei.
Are mainile tocite
De la ganduri jumulite.
Ochii rosii, incremeniti
De metafore zdrobiti.
Poetul, ah! poetul!
Gasaiti-i o salopeta
Nu musai cocheta
Dar plina de buzunare
In care sa vare mancare
Pentru fiecare suflet din cartier.
Atat va cer….
Advertisement
Like this:
2 bloggers like this post.
Pingback: Hotel I « Vlady8
Pingback: Excursia « Ioan Usca
Gaiti doua salopete
Hahahah ma intrebam si eu asa de ce ti-o fi placut tocmai aceasta poezie
lasa ca incapem in una, ca nu suntem asa mari…cred ca intr-una mai avem loc si sa crestem 
Mi-a plăcut că sunt narcisist, mă iubi mult mult mult pfiu
Esti cel mai ne-narcisist dintre narcisisti…sau cel mai narcisist dintre ne-narcisisti…sa zicem deci ca ti-a placut ca ti-a placut ca ti-a placut
))
Aşa este că e aşa!
asa este
barbatul ca si poetul, are intotdeauna dreptate si…n-are viata personala 
)))
Lasa ca daca pari apoi dispari si lumea uita si reapari. memoria e scurta, arta lunga larga si zaluda
Drept ai grăit!
Deja e dubios cata dreptate imi dai. Da mi-e teama ca apoi o sami-o ceri inzecit inapoi…si-atunci sa vezi!
Drep graiesti in ultima vreme
)
M-am contaminat de genialitate ca cainele de raie. Nu sariti bai! ca-i cacofonie asumata.