Cartile sunt bune ca sa te ascunzi. Te inchizi fata de lume. Cartile te apara de curiosi, de invazivi, de indivizi limbuti care n-au nimic de spus dar care dau frau liber “mintii de maimuta” pe care sunt satuli sa o asculte in capul lor si o trambiteaza afara. Risc sa fiu antipatica si sa imi deschid cartea in avion, metrou, tren, mese de restaurant. Cred ca cineva trebuie sa fie cu adevarat inteligent ca sa concureze cu mintea pe care o tin intre doua coperte si cateva pagini. Minte pe care eu am ales-o, dintre atatea alte minti stralucite. Si spun minte fara sa-mi fi ales bine cuvantul. Poate ar fi mai bine sa spun spirit. Fiindca asa cum bine stim cu totii, cu o carte poti flirta, glumi, cocheta sau te poti razboi. Chiar si dupa ce ai inchis-o. Mai ales dupa ce ai inchis-o. Asa ca traiasca scutul oferit de carte, e mai tare ca ala din Star Trek!
May17
pentru mine nu e un scut, ci o poartă
Poate fi si una si alta in acelasi timp. Scut pentru unii, poarta catre altii…
Pingback: Hoţii de timp « Ioan Usca